E seară din nou, ești foarte obosită și e din nou timpul să îți adormi copilul. Îți faci curaj să o iei de la capăt. Poate astăzi o să adoarmă mai repede. Dar, durează mai mult decât niciodată. Două ore în care încerci să îl liniștești cum știi tu mai bine, dar el nu are de gând să adoarmă. Când în sfârșit a picat, inventezi strategii de a te retrage de lângă el fără să te simtă. Scârțâie patul, îți trosnește un genunchi. Freeze! Ți se încordează tot corpul și inima îți bate mai repede. Îți ții respirația. Puiul mic se foiește. Mai stai puțin. Nu s-a trezit. Phew! Mai faci un pas spre ușă și vezi că e închisă pe clanță. Ieri s-a trezit când ai apăsat pe clanță… care scârțăie, bineînțeles.

Anul trecut nici nu știai că atât de multe lucruri din casa ta fac zgomot, iar în copilărie când te jucai ”1, 2, 3 la perete stai”, nu te-ai gândit că este de fapt un antrenament pentru viața de mamă.

Succes! Ai ieșit din cameră! Cum te simți acum?

Îți spun cum m-am simțit eu: întâi îmi venea să urlu și să ies din casă, să mă plimb la aer fără țintă. Dar în schimb mergeam în sufragerie, unde soțul meu mă felicita pentru încă o adormire reușită (!!!) și așteptam cu urechile ciulite următoarea trezire. Pentru că îmi lua o jumătate de oră să ies din cameră după ce adormea Brianna, mai aveam cam tot atâta până când se trezea din nou și avea nevoie de mine să se culce la loc.

Deja după miezul nopții rămâneam cu ea, încercând să nu mă mișc prea mult, să nu tușesc și să nu respir prea zgomotos. Câte o mână amorțită, vezica plină, foamea (uitam des să mănânc) și durerile de spate erau doar vârful icebergului de epuizare fizică și emoțională pe care îl duceam zilnic în mine.

Când copilul tău nu doarme bine, tu dormi mai rău decât el. Oboseala cronică îți scade capacitatea de a fi o mamă bună, atât fizic, cât și emoțional. Pentru că nu e doar despre somn, ci și despre frustrare, mânie, neputință, anxietate și sentimente acute de vinovăție. În cazuri extreme, vorbim chiar de depresie.

Ce nu fac bine? Sunt aici, la dispoziția lui. Toată ziua. Toată noaptea. Și tot nu e bine. Tot nu doarme, tot plânge, tot e mârâit. Nu mai pot funcționa așa, nu mai am răbdare, nu mă mai bucur de el. Am și eu nevoie de somn. Vreau să dorm. Vreau să doarmă.

Cum dorm copiii

”Să dormi ca un bebeluș” e o vorbă a oamenilor fără copii? Eu cred că este a consultanților în somn și a familiilor care au înțeles cum funcționează somnul celor mici și au luat măsuri.

Copilul tău POATE să doarmă bine. Are în el capacitatea asta, nedezvoltată suficient deocamdată. Bebelușii învață foarte devreme cum să mănânce și cum să doarmă. Între 2 și 4 luni se formează deprinderile de somn. Aceste deprinderi devin ”normalul” pentru ei pe termen lung. Dacă învață atunci să adoarmă fără prea mult ajutor, dorm bine, se trezesc doar când s-au odihnit sau au nevoie să mănânce.

Dar, dacă de la început îi adormim noi complet (la sân, în brațe legănați, în sistemul de purtare), pe termen lung ei nu învață să adoarmă altfel în mod natural decât la 6-7 ani. Nu știu să doarmă și apar problemele de somn.

Dinamica somnului, atât la copii cât și la adulți, ne face să ieșim periodic din somnul profund pe timp de noapte. Acest ritm este format din cicluri de somn. Noi adulții nici nu mai suntem conștienți că ne trezim pe timp de noapte, deoarece știm să legăm somnul – adică să trecem foarte ușor, inconștient, dintr-un ciclu de somn în altul.

Copiii au nevoie de ajutor ca să învețe să doarmă așa cum dormim noi. Pentru a lega ciclurile de somn (care durează 30-45 de minute), copiii au nevoie de același scenariu de la adormirea inițială. Dacă a adormit la sân, se va trezi în scurt timp în mod natural, la trecerea dintr-un ciclu de somn în altul, și va avea nevoie din nou de sân pentru a-și continua somnul.

Să îi antrenăm pentru somn

Antrenamentul de somn (sau sleep-trainingul, pe numele lui prea mult contestat pe nedrept) este despre a-i oferi bebelușului sau copilului spațiu să exerseze. Despre a nu sări la fiecare scâncet, de a nu-l scoate din starea de somn cu prea multă stimulare, prea multă intervenție, prea mult ajutor. Este și despre încredere în el că poate să doarmă bine, că se adaptează ușor, că învață repede. Și nu în ultimul rând, este despre grija de tine și de familia ta.

Poate îți spui că mai poți duce, că mai reziști, că pentru copilul tău faci orice, oricât. Dar cum te simți tu i se transmite și lui. Dacă ție îți e groază de ora de culcare de seară, și lui îi va fi. Dacă tu te enervezi (pentru că pur și simplu ești un om la capătul puterilor) și te răstești la el că nu doarme, cum va învăța că somnul e bun și adormirea un moment plăcut?

O seară normală în familia ta

Imaginează-ți că e 6:30 seara. Tu, soțul tău și copilul tău sunteți în camera celui mic. Lumina este difuză, se aude un cântec de leagăn încet. Bebe e liniștit, îi schimbi scutecul, îi pui pijamaua, îl iei în brațe. Îl simți cald și somnoros. Îi spui noapte bună, îl pui în pătuț, stingi lumina și muzica și ieși din cameră. Direct, fără să te gândești că scârțăie ceva și fără să îți ții respirația. Pentru că știi că va dormi liniștit până dimineață. Și se va trezi cu cel mai odihnit zâmbet pe care l-ai văzut vreodată pe fața lui.

Așa e normal să doarmă.

copil fericit si odihnitCredit foto: Bela Benedek

Dacă nu știi de unde să începi, contactează-mă ca să definim împreună un plan de somn personalizat pentru nevoile copilului tău. Ca  mamă care a trecut prin multe nopți nedormite, ajunsă în pragul de depresiei din cauza oboselii, te înțeleg și sunt aici să te ajut. Ca și consultant în somnul copiilor, am pregătirea și experiența practică din lucrul cu zeci de familii ca să îți explic ce funcționează și ce nu, în funcție de personalitatea copilului și specificul vostru de acasă.

Programează discuția inițială gratuită de 15 minute pe pagina de Facebook Nani Nani.