Primele 6 luni si problemele cu somnul
Povestea a început în 28 septembrie 2016, când s-a născut Brianna. Prima noapte acasă cu ea a fost o experiență unică. Nu putea să doarmă pentru că o îmbrăcasem prea gros.
Prima greșeală, ne-am spus, ușor amuzați, dar cu foarte mari emoții.
Au urmat 5 luni de somn. Brianna a dormit bine ca și nou-născut, în pătuțul ei, în camera ei, cu ușa deschisă, iar noi în camera noastră, cu toate urechile ciulite, bineînțeles.
Pe la 5 luni dormea 7 ore legate noaptea, dar adormea târziu, pe la 9 seara. Pe atunci nu știam mai nimic despre somnul bebelușilor și nu mi se părea că avem probleme. Puțin înainte de aniversarea de 6 luni am plecat în vacanță două săptămâni, unde a dormit cu noi în cameră. Nu i-a plăcut patul de voiaj care foșnea, salteaua prea subțire care se legăna de fiecare dată când ea își schimba poziția, nici să ne vadă și să ne audă acolo lângă ea. Așa au început trezirile mai dese, dificultatea de a adormi la loc fără ajutorul nostru. După două-trei nopți de nesomn, am luat-o cu noi în pat, ca să nu trezească toată casa, ca să dormim și noi mai mult, și pentru că nu aveam chiar nicio idee ce altceva să facem ca să doarmă cum dormea înainte.
Ajunși acasă, trezirile dese noaptea și adormitul greu la loc au continuat. Neștiind că există și alte variante, am continuat și aranjamentul din vacanță: Brianna dormea cu mine. Treptat, în 6 luni, aranjamentul cu miros cald de bebeluș care doarme liniștit lângă mama lui (mamă fericită că nu mai trebuie să facă ture dintr-o cameră în alta noaptea pentru alăptat), s-a transformat într-un chin de 8-9 ore pe noapte. Din oră în oră Brianna se foia, mă căuta, o alăptam 5 secunde (!!!) și adormea la loc instant. Nu știu dacă mai prindeam o oră întreagă de somn pe noapte.
Începusem să cred că ne încurcăm una pe cealaltă. Nici ziua nu mai era atât de bine-dispusă cum ne obișnuise, iar seara dura câteodată mai mult de o oră să o adorm, aproape de ora 23 câteodată.
Auzisem de la niște prieteni părinți (odihniți) că au apelat la un consultant în somnul bebelușilor și copiilor și că băiatul lor doarme toată noaptea, pus în pătuț, pupat pe frunte și… ”Noapte bună!”
Citisem câte ceva despre sleep-training, dar nu găseam informațiile potrivite pentru noi. Unele articole se contraziceau, pe grupurile de mămici găseam toate părerile, și pro, și contra. Iar în starea avansată de oboseală în care mă aflam, nu mă simțeam în stare să schimb nimic.
Am făcut consiliu de familie și am hotărât să angajăm un consultant de somn. După consultația telefonică inițială, m-am simțit în același timp cea mai rea mamă, responsabilă pentru starea de oboseală cronică a fetiței mele de 1 an, pentru obiceiurile nesănătoase de somn, pentru programul total nepotrivit pentru ea, dar în același timp încurajată că o să îi fie bine în curând. Și bineînțeles, că o să îmi recapăt și eu viața și zâmbetul șters de oboseală și frustrare.
Ce am înțeles după consultația inițială:
- copilul nostru de care am avut cea mai mare grijă posibilă, pentru care ne-am frământat cum să facem cele mai bune alegeri, era obosit cronic. La 1 an…
- programul ei de somn era total nepotrivit pentru vârsta ei. Adormea la 22-22:30 în fiecare seară, în loc de 18-19, cum era optim pentru ea
- aveam nevoie de ajutor de la cineva care înțelege mai bine decât noi cum funcționează somnul
- trebuia să ne adunăm puterile pentru 2-3 săptămâni ca să rezolvăm problema în care am ajuns din neștiință, cu cele mai bune intenții
- urma să o auzim pe Brianna plângând mai mult decât ne-am fi dorit
Ne-am luat câteva zile să ne obișnuim cu ideea și am început. Am ales o metodă intermediară de sleep-training, ”verifică și consolează” (check and console). După rutina de seară, am pus-o pe Brianna în pătuțul ei, i-am spus că o iubim și am ieșit din cameră. În prima seară a adormit după 20 de minute de plâns, timp în care am intrat de câteva ori la ea să o asigur că sunt aproape și o iubesc. Noaptea s-a trezit de 3 ori.
După alte trei seri, a adormit în 10 minute și s-a mai trezit doar o singură dată pe timpul nopții.
Pe la jumătatea celei de-a doua săptămâni copilul meu super-obosit se culca singur la 6 seara și dormea 12 ore neîntrerupt până dimineață. Învățase să adoarmă singură și să se auto-liniștească. Se împrietenise cu somnul și se odihnea bine, în sfârșit. Iar eu dormeam multe ore legate, aveam mai multă energie și răbdare. A fost greu să renunțăm la orele petrecute în familie, toți trei acasă seara, dar am înțeles că era spre binele ei și al nostru.
Am fost uimită dincolo de cuvinte de capacitatea Briannei de adaptare și de învățare a unor abilități noi. Și i-am cerut iertare că i-am îngrădit dezvoltarea fără să îmi dau seama. Ea era pregătită să doarmă singură, să adoarmă singură și să se auto-liniștească noaptea. Deși ca și părinți îi încurajăm independența, o lăsăm să exploreze și să-și descopere limitele, în materie de somn nu am știut cum să facem asta.
Atunci am devenit ”a believer”. Am învățat din experiența asta destul despre somnul copiilor cât să mă conving că bebelușii și copiii au nevoie de ajutorul nostru ca și părinți nu pentru a adormi, ci pentru a învăța ei înșiși cum să adoarmă singuri și cum să doarmă bine. La fel cum îi învățăm să meargă, oferindu-le sprijin în timp ce îi încurajăm să facă pași singuri, în același fel au nevoie de noi ca să învețe să doarmă.
După experiența noastră, discutând cu prieteni și cunoscuți, m-am suprins povestind despre programul optim de somn al copiilor de 1 an, despre cum ar trebui abordate somnurile de peste zi și tranziția de la două somnuri de zi la unul singur.
Așa s-a născut dorința de a cunoaște mai multe despre somn și de a-i ajuta și pe alții să aibă copii odihniți. M-am înscris la un curs de certificare ca și consultant în somnul copiilor, la Family Sleep Institute din New York. Sunt fascinată de știința somnului și de capacitatea incredibilă a celor mici de a învăța în câteva săptămâni să adoarmă singuri și să doarmă toată noaptea.
Nani Nani s-a născut pentru că vreau să te ajut să îți fie mai ușor, să dormi, să ai un copil odihnit care se trezește zâmbind și cu obrajii roz.