Ne revenim încet după vacanța de vară, unii dintre copii au mai frecventat peste vară grădinița, iar alții au avut parte de excepții în programul de somn 🙂
Revenirea la o rutină bună de somn și la un program potrivit vârstei copilului poate fi un motiv în plus de îngrijorare pentru părinți. De aceea am pregătit această listă cu 4 pași simpli de urmat în următoarea săptămână.
1. Ajustează ora de trezire de dimineață
Știm cu toții că vara asta cei mici au profitat de lumina de afară de seara ca să adoarmă mai târziu. Dar chiar și așa, e important ca organismul lor să revină treptat la o oră de trezire potrivită mersului la grădiniță.
Îți recomand să tragi draperiile cu 30 de minute înainte de ora de trezire pentru grădi, pentru ca cel mic să se adapteze noului interval.
2. Mută ora de culcare de seară mai devreme
O dată cu noua oră de trezire se va modifica intervalul de somn pentru cel mic. Toddlerii și pre-școlarii au nevoie de 11-12 ore de somn pe noapte, unii mai mult daca nu dorm la pranz. Cel mai simplu stabilești ora de culcare scăzând numărul de ore de somn de care are nevoie din ora de trezire (la care e important să fie deja treaz).
Atenție, alocă 20-30 minute pentru rutina de seară, liniștire, poveste, pupăceli 🙂
TIP: fă lumina difuză în cameră cu 1 oră înainte de ora de culcare.
3. Limitează accesul la ecrane
Probabil și la voi programul de vară a inclus puțin mai multe desene animate sau joculețe de toddleri pe telefon. Acum e momentul să reveniți la bunele-obiceiuri – lumina albastră dispare din peisaj cu cel puțin două ore înainte de culcare.
TIP: e un obicei bun pentru un somn odihnitor și la adulți 🙂
4. Pregătește și respectă rutina de seară
Chiar dacă peste vară au fost motive de relaxare și excepții, începutul de an îl va solicita oricum pe cel mic. În plus, copiii iubesc rutina, iar tranziția de la activitățile de peste zi la cele de seară și somn îi va relaxa.
Un început ușor și nopți cu somn bun să aveți, cu mic – cu mare.
Pentru a-i înțelege mai bine pe toddleri și preșcolari, recomand articolele despre salturile mentale:
Oh well… Încă un reality-check de la copila de 4 ani. A suprins într-o suflare ce are nevoie de la mine cel mai mult – să o ajut să treacă prin furtună, nu să agit și mai tare barca. Nu să mă sperii și eu de valurile emoționale, de vânt și tunete. Să fiu eu punctul de sprijin și sursa de echilibru.
Tu cum te simți când ești nervos și cineva îți spune să te calmezi? Sau plângi și auzi că n-ai motive să plângi? Din păcate sunt patternuri pe care le-am învâțat când eram mici, și deși majoritatea dintre noi nu spunem ”E rușine să plângi”, ”Te vede lumea”, ”Ești urâtă când plângi” etc, ceea ce simțim când copilul face o criză ne răscolește. Pentru că vorbele astea auzite când eram mici s-au transformat în convingeri: nu e ok să plângi.
Educatie prin propriul exemplu
Cu cât te așezi mai bine în parenting, cu atât îți dai seama mai mult că nu trebuie să controlezi cum se simte copilul tău sau cum reacționează în diferite situații. Îl înveți prin exemplu cum să fie om, cu toate emoțiile pe care le simte și cum să le accepte și să le gestioneze confortabil, fără să îi rănească pe cei din jur.
Și când ajungi la limită ai ocazia să îi arăți ce e de făcut – îi explici ce ai simțit și de ce te-ai enervat, îi ceri iertare dacă este nevoie și refaci legătura emoțională.
Partea cea mai faină pe care o experimentez acum cu Bri este că atunci când sunt eu supărată sau nervoasă, vine să mă mângăie, îmi dă o îmbrățisare cu miros de copil și încearcă să mă facă să zâmbesc. Începe să mă regleze și ea pe mine, pentru că a văzut cum se face. Nu, nu îmi iese să fiu liniștită de fiecare dată când e ea supărată, dar tot mai des.
Am participat luni și marți pentru prima oară la Conferința Națională de Somnologie Pediatrică, un eveniment absolut necesar în contextul actual, în care informațiile despre somnul copiilor sunt atât de contradictorii pentru părinții români, atât online cât și în cabinetele pediatrice.
Evenimentul este dedicat cadrelor medicale, și mă bucur mult că am putut participa ca și consultant în somnul copiilor și pentru prima dată cu o colegă consultant, Ana Maria Bunea de la I love sleep, Baby. Ana și-a luat recent certificarea, tot de la Family Sleep Institute, ca și mine. Împreună ne-am organizat notițele și a ieșit acest rezumat al conferinței, care sperăm să vă fie de folos.
Somnolog sau consultant în somn?
Care este diferența dintre un somnolog și un consultant în somn?
Somnologul se ocupă de aspectele clinice ale somnului – apnee în somn, insomnii, sindromul picioarelor neliniștite (restless legs syndrome), Tulburarea de mișcare periodică a picioarelor în somn, narcolepsie (boala somnului – manifestată prin somnolență acută), dereglări ale ritmului circadian și altele.
Consultantul în somn recomandă un plan de acțiune pentru a rezolva problemele de somn din cauze nemedicale: program nepotrivit de somn, asocieri de somn care previn adormirea independentă a copiilor, un mediu de somn prea stimulant sau activități nepotrivite în perioadele de veghe, care inhibă adormirea.
Idei de la conferința de somnologie pediatrică
La Conferința Națională de Somnologie Pediatrică de anul acesta au fost invitați specialiști din diverse arii legate de somnologie. Am transcris ideile cele mai importante din discursurile acestora.
Silvia Miano, expert în medicina somnului cu peste 20 de ani în cercetare, șef de clinică (Sleep center) la Spitalul Civic din Lugano, Elveția, a prezentat tipurile de insomnii la copii:
Insomnia comportamentală, cauzată de asocierile de somn învățate de cei mici (”learned sleep-preventing associations”)
Insomnia cauzată de factori medicali, neurologici, psihiatrici, sociali sau de mediu.
Despre tulburările de somn
Statistica ne spune că 30-40% dintre copiii sub 6 ani sunt afectați de tulburări de somn. Majoritatea tulbrurărilor de somn sunt însă trecute cu vederea din două motive
Părinții nu le menționează când merg la controale pediatrice
Pediatrii nu întreabă despre somnul copiilor
Abordările greșite ale părinților, care nu doar că împiedică rezolvarea tulburărilor de somn, dar și duc la accentuarea lor sunt două credințe limitative:
Problemele de somn vor trece cu timpul
Nu există soluții pentru problemele de somn ale copilului lor
Tulburările de somn ale copiilor le afectează negativ ritmul de creștere, comportamentul, capacitatea de învățare și în cele din urmă, ca efect indirect, întreaga familie.
Cum știm dacă un copil suferă de tulburări de somn?
Are dificultăți la adormire
Nu poate susține somnul (somnuri scurte, treziri dese)
Are treziri foarte matinale (5 dimineața)
Refuză să meargă la culcare la timp
Are dificultăți la adormire fără intervenția unui părinte
În cazul insomniei cronice, un copil:
Este obosit tot timpul
Nu poate fi atent și concentrat prea mult timp la o activitate
Nu interacționează bine din punct de vedere familial și social – relațiile au de suferit
Este iritabil
Îi este somn toată ziua
Are probleme comportamentale (hiperactiv, impulsiv, agresiv)
Nu are chef de nimic, îi lipsesc motivația și inițiativa
Este predispus la accidente (se împiedică ușor, cade, se lovește des)
Recomandările Dr. Silvia Miano în ceea ce privește rezolvarea tulburărilor de somn pediatrice sunt păstrarea unui program de somn potrivit vârstei copilului și eliminarea asocierilor de somn folosind o metodă de intervenție comportamentală (aka sleep-training), prin extincție sau extincție treptată.
În alt discurs al unor doctori specialiști din Clubul Regal al Medicilor au fost analizate tulburările de somn în cazul copiilor cu TSA (Tulburări de spectru autist). Fără să intrăm mult în detalii, ceea ce mi-a atras atenția a fost întârzierea cu care sunt puse diagnosticele de autism în cazul copiilor. Cu cât sunt descoperite mai devreme tulburările de spectru autist, cu atât mai repede se pot lua măsuri.
Astfel:
Vârsta medie la care au apărut primele îngrijorări ale părinților este de 1 an și 7 luni
Vârsta medie a diagnosticului: 2 ani și 10 luni
Mai mult de un an între primele îngrijorări și diagnostic înseamnă o întârziere foarte mare pentru intrarea în programul terapeutic.
Dr. Marinela Bănică, medic specialist ortodonţie şi ortopedie dento-facială, a avut o prezentare excelentă despre intervențiile maxilomandibulare în apneea obstructivă de somn la copii. Practic, prin tratament ortodontic se aliniază corect maxilarul cu mandibula, iar căile respiratorii sunt eliberate, respirația se corectează, iar apneea este rezolvată.
Prof. Dr. Alexandru Rafila, reprezentantul României în Organizația Mondială a Sănătății a vorbit despre legătura dintre activitatea fizică, sedentarism și somnul copiilor. Recomandările OMS pe vârste legate de activitatea fizică și necesarul de ore de somn din 24h:
Copii mai mici de 1 an
cel puțin 30 de minute pe zi timp de activitate pe burtică (tummy-time)
să nu stea mai mult de 1h în aceeași poziție – cărucior, scaun de masă, sistem de purtare
să nu fie expuși la ecrane deloc
14-17h de somn în primele 3 luni de viață, 12-16h de somn de la 4 luni la 11 luni
Copii de la 1 la 2 ani
Cel puțin 3 ore de activitate fizică de intensitate variabilă; more is better
să nu stea mai mult de 1h în aceeași poziție – cărucior, scaun de masă, sistem de purtare
De la 2 ani se pot uita la TV sau ecrane, dar maxim 1h și nu continuu; less is better
11-14h de somn de calitate, cu program previzibil de somn, la ore potrivite
Copii de la 3 la 4 ani
Cel puțin 3h de activitate fizică, din care cel puțin 1h de activitate intensă; more is better
să nu stea mai mult de 1h în aceeași poziție – cărucior, scaun de masă, sistem de purtare
Timp la ecrane maxim 1h; less is better
10-13h de somn de calitate, cu program previzibil la ore potrivite
Un aspect foarte important adus în discuție de Dr. Raluca Teleanu, neuropediatru în cadrul Spitalului “Victor Gomoiu”, a fost cel al timpului petrecut de copii în fața televizorului, mai ales în contextul actual al pandemiei.
Dacă până acum copii petreceau mai mult la grădiniță sau la școală, în pandemie, cu părinții lucrând de la domiciliu și școlile închise sau mutate în online, copiii petrec mult mai mult timp acasă, implicit în fața televizorului. Astfel, pe lângă tulburările de atenție care pot apărea datorită expunerii continue la ecrane, simptomele fiind asemănătoare cu cele ale autismului, studiile recente arată că s-a înregistrat o scădere în calitatea și durata somnului copiilor.
Există și o veste bună totuși, copiii pot reveni și se pot bucura de realitate la câteva luni de la înlăturarea ecranelor sau limitarea timpului petrecut de copii în preajma lor.
În mod ideal, copiii de până la doi ani nu ar trebui să petreacă nici un minut în fața ecranelor și aici amintim laptop, tabletă, telefon, televizor, iar copiilor cu vârsta de până la 5 ani le trebuie limitată expunerea la o oră. Atenție! Nu o oră continuă de privit la TV sau pe tabletă, ci o oră însumată pe parcursul unei zile.
Există multe aplicații și jocuri online destinate copiilor, care sunt marketate ca fiind educative și cu adevărat revoluționare pentru dezvoltarea cognitivă a copilului, dar, din păcate, este dovedit științific, este doar marketing. Fără implicarea părintelui în proces, copilul nu învață nimic din respectivele aplicații.
De ce sunt ecranele de evitat mai ales în cazul copiilor?
În primul rând imaginile din desene, reclame sau filme se succed cu o viteză amețitoare pentru un copil, acesta ajungând să își dorească aceeași stimulare continuă și rapidă și în în viața de zi cu zi. Lucru imposibil de recreat într-un mediu natural.
În al doilea rând lumina albastră, date de ecrane, inhibă producția de melatonină, popular numită, hormonul somnului. Așa că, dacă în contextul actual, nu puteți limita accesul copiilor la ecrane din cauza școlii online, asigurați-vă că aceștia nu au acces la ele măcar cu două ore înainte de somn.
În mod evident, pandemia ne-a dat viața peste cap tuturor și ne-a făcut să ne regândim prioritățile. Printre aspectele vieții care au fost afectate se află și somnul. Atât cel al copiilor cât și al adulților. Pentru a naviga mai ușor această perioadă, cu toții avem nevoie de un somn neîntrerupt și odihnitor.
Așa cum spune și Prof. Univ. Dr. Florin Mihălțan, care descurajează cosleepingul (în sensul de împărțirea patului și nu a camerei), să nu uităm de bunele practici când vine vorba de somnul celor mici, ABC-ul somnului – Alone, Back, Crib (Singur, Pe spate, În pătuț).
Cu ce am rămas?
Ca și concluzie generală și recomandare pentru voi, aveți grijă de somnul copiilor voștri – faceți-le un program de somn potrivit vârstei, jucați-vă activ, învățați-i să adoarmă singuri pentru a avea un somn odihnitor cu adevărat, iar dacă aveți orice suspiciune că nu respiră bine în somn (dorm cu gura deschisă sau sforăie), că au ceva carențe în organism (anemia de fier poate influența negativ somnul), că au alergii, dermatită, întârzieri în dezvoltare (nu se uită când ieșiți sau intrați în cameră, nu se concentrează, au întârzieri în înțelegere și limbaj), apelați la un specialist. Vorbiți cu medicul pediatru, puneți întrebări. Nu vă mulțumiți cu un consult de 5 minute și o foaie cu 3 siropuri. Căutați un medic care vă ascultă și căruia îi pasă. It takes a village to raise a child, și parte din satul ăsta sunt și specialiștii.
A fost o experiență emoționantă să ascultăm în contextul unei conferințe naționale dedicată cadrelor medicale, informații în care credem și pe care eu personal le promovez de peste doi ani. Suntem pe drumul cel bun, cu fiecare pediatru și fiecare consultant în somn care informează corect mai departe
Nimeni și nimic nu îți apasă butoanele ca propriul copil. Dincolo de toate planurile de părințeală, cărțile pe care le citești, cursurile, strategiile, metodele, vine un moment în care faci ce ai zis că nu vei face niciodată: țipi la el, îi dai o palmă, îl smucești, îl ameninți sau îl pedepsești. Și apoi te sperii tare. Nu te recunoști. I-ai promis când era bebe foarte mic că o să ai cea mai mare grijă de el, că o să îl iubești și o să îl crești frumos. Ce s-a întâmplat?!
Well, a fost un switch în milisecunde: a băgat copilul degetul într-o rană nevindecată, te-a făcut să te simți la fel ca într-o situație similară din copilăria ta, sau din trecut, te-au invadat emoțiile de om rănit și ai reacționat în loc să acționezi conștient.
E normal, fiecare părinte trece prin asta. We are all in the same boat. Partea faină e să nu rămâi acolo. Să îți dai voie să te vindeci. Să ai un terapeut cu tine în barcă – un traducător de reacții, un mediator între ce vrei să faci și ce faci de fapt, un analist al patternurilor de care nici nu știai, un ghid în vindecarea rănilor emoționale.
Suntem o generație cu șansa asta, de a ne vindeca pe noi întâi, pentru a fi părinți conectați în mod real cu copiii, părinți disponibili emoțional, care comunică congruent și cu vorbele și cu faptele. Părinți care îi învață pe copiii lor că e ok să fii furios, e ok să plângi, să fii supărat, dar și cum să ieși de acolo, cum să simți fără să fugi de ce simți, cum să fii bine. Și nu cred că putem să facem asta singuri. E important să cerem ajutor specializat, în terapie cu un psihoterapeut sau psiholog.
La terapie redevii tu însuți
Eu sunt în terapie de 3 ani și a fost cea mai bună decizie și pentru mine și pentru Bri. Ea e bine când sunt eu bine, mi-e clar. Ea apasă butoane noi la 4 ani, deci eu descopăr despre mine tot mai multe. E dureros, e greu, dar e extraordinar drumul ăsta. Rănile nevindecate ne alterează comportamentul, nu mai suntem noi, ne surprindem de reacțiile noastre. În terapie le vindecăm, redevenind noi înșine, așa cum suntem de fapt.
Și Bri deja începe să se prindă ce e de făcut. Prima oară mi-a spus pe la 3 ani ”e în regulă să fii supărată, mami. Plângi și o să te simți mai bine dup-aia”. Acum la 4 ani, când m-am enervat că nu voia nimic, mi-a adus ea aminte de mine: ”mami, tu trebuie să fii liniștită când sunt eu supărată”. Lucrurile astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi făcut terapie.
Îndemnul meu către tine este să fii bine. Să te ocupi de asta, să fie prioritatea numărul unu, top of the to-do list în fiecare zi. Poate părea greu și copleșitor dacă ești o mamă care stă acasă cu bebelușul, singură, 8-10 ore pe zi. La fel, dacă ești un tată care aleargă acasă de la serviciu să prindă 2 ore cu copilul înainte de culcare. Dar începe cu o oră pe săptămână – 60 de minute din mii de minute. O oră pe săptămână, pusă deoparte, pentru tine, cu un terapeut (cei mai mulți au mutat ședințele în online acum în pandemie). Găsește pe cineva cu care rezonezi, nu renunța dacă prima experiență nu te încântă. Stick to it. Fă-o parte din rutina ta.
Resurse utile
Când ieși la plimbare sau când doarme copilul, ascultă câte un episod din podcastul lui Paul Olteanu – Mind Architect, care explică tare fain mecanismele care ne determină comportamentul – neuroștiința aplicată practic. (A început deja sezonul 3!).
Citește cartea ”Copilul invizibil” de Gáspár György, psiholog și psihoterapeut relațional.
Ia-ți o Pauza de bine cu Cristina Oțel, pentru echilibru, tips and tricks pentru gestionarea emoțiilor și self-care. De citit și articolele ei de pe blog.
(De urmărit toți trei și pe social media, pentru articole și postări foarte utile – o altă formă de self-care este să îți cerni feed-urile de social media și să alegi intenționat conținut care să te ajute.)
Începe de undeva, cu ceva mic. Un pas, ca să fii un pic mai bine mâine decât azi.
Când Brianna era bebeluș mic, mă întrebam de ce unii părinți țipă la copii. Mă uitam la ea și nu îmi puteam imagina ce ar putea să mă aducă în punctul în care să îmi pierd calmul, răbdarea și autocontrolul.
Am descoperit treptat cât potențial au copiii, fără să vrea, de a ne apăsa toate butoanele. Cele mai suprinzătoare pentru mine sunt în continuare butoanele pe care nici nu știam că le am. Pentru că, de exemplu, nimeni până acum nu m-a ignorat complet când îi spuneam ceva, de multe ori pe zi, în fiecare zi.
Brianna are acum 3 ani și 10 luni și a intrat în ultimul salt mental înainte de 4 ani, un salt foarte intens. Deși știu că este o perioadă mai grea, astăzi m-am răstit mai tare la ea și nu mi-a plăcut. Deloc. Nici ei nu i-a plăcut. Știu asta pentru că mi-a spus. Am întrebat-o după ce ne-am liniștit. Și i-am cerut iertare, i-am explicat că nu a fost bine cum am reacționat. Peste câteva ore, când își bea laptele la mine în brațe mi-a spus că mama ei e curajoasă, că are grijă de ea, că o iubește și că e faină. Cam așa de faini sunt copiii când repari relația cu ei, te reconectezi și nu păstrezi supărarea. Ei sunt gata să îi dea drumul mult mai repede, oricum.
Parentingul e despre noi mai mult decât despre copii.
Parentingul e despre noi mai mult decât despre copii. Ei sunt echipați cu tot ce au nevoie ca să se dezvolte, treaba noastră este să le asigurăm cadrul optim. Comportamentul copiilor, pe care noi îl etichetăm ca fiind ”negativ”, arată doar o nevoie neîmplinită în acel moment – fie fizică, de foame, de somn, fie emoțională – frustrări adunate pe care nu le conștientizează sau, în cele mai multe cazuri, emoții copleșitoare pe care nu le pot gestiona încă.
Copilul tău e oglinda ta.
Butoanele pe care le apasă sunt problemele tale nerezolvate, traumele tale personale, reactivate acum. Dacă ne-am opri să ne uităm la noi întâi, să lucrăm înăuntru întâi, în loc să încercăm să reparăm și să corectăm niște copii care nu sunt defecți, am fi și noi mai bine, și ei. Cred că generația noastră de părinți are șansa asta fantastică de a nu da mai departe tiparele copilăriei noastre, cu țipete, pedepse și uneori chiar bătăi. Putem să ne oprim, să ne vindecăm și să îi creștem pe ai noștri cu blândețe, răbdare, respect și cu vulnerabilitatea de a le cere iertare atunci când nu ne iese.
Sunt normale crizele de furie ale copiilor, tantrumurile, cu cât se apropie de vârsta de 2 ani. Important e ce facem noi, cum răspundem ca să fie rare și scurte.
1. Ținem minte că lor le e mai greu decât nouă
Este perioada în care se dezvoltă emoțional, dar în același timp nu au niciun fel de control. Simt lucruri multe și puternice, și nu știu ce să facă cu ele.
2. Respirăm
Nu ne urcăm în caruselul emoțional al copiilor. Le arătăm cum ”se face” calmarea. Respirăm adânc.
3. Stăm cu ei, îi conținem
Stăm jos, la nivelul lor și le spunem calm: ”Știu că ți-e greu, știu că ești supărat. Te înțeleg. Nici mie nu îmi place să îmi doresc ceva mult și să nu primesc. Te iubesc. Vrei o îmbrățișare?”
4. Nu cedăm
Dacă plâng și urlă pentru că am pus o limită (gata timpul de desene, schimbăm suzeta, plecăm din parc etc.) au nevoie de noi să ne ținem de cuvânt. Doar așa învață să aibă încredere în noi – când facem ce spunem – și se simt în siguranță.
Părintele ferm și consecvent va fi preferat de copii celui permisiv, pentru că le oferă structură, siguranță, un teritoriu clar delimitat în care au libertate.
5. Nu țipăm, nu amenințăm, nu pedepsim
”Dacă nu taci, te las aici” aud prin parcuri și mi se frânge inima.
Așa ajung adulți cu anxietate de separare.
E greu, dar, revin la punctul 1… lor le e mai greu și au nevoie de noi calmi și siguri pe noi, fermi și blânzi.
Ei nu înțeleg din țipat și pedepse decât să le fie frică de noi, dar din dragoste și blândețe că suntem de partea lor.
6. Le dăm și lor puțin control
Cu cât cresc, cu atât își doresc să aibă și ei un cuvânt de spus, nu doar să facă așa cum zicem noi. Și atunci e bine să ne alegem bătăliile – care sunt limitele ferme, de genul: nu alergi în stradă și care sunt limitele mai flexibile: poți sta încă 5 minute la desene/în parc.
Atunci când le dăm ocazia să aleagă și ei, simt că sunt importanți pentru noi și le crește încrederea în ei înșiși și în noi.
7. Explicăm după ce trece furtuna
În mijlocul crizei, copiii nu ne aud. Le zdrăngăne tare în urechi emoționalul, și nu mai aud explicațiile și rugămințile noastre. Nu au nevoie atunci în criză decât de mesajul: ”Sunt aici, te iubesc și acum, va fi bine, nu ești singur.”
După ce se liniștesc și se cuibăresc, se reconectează, atunci putem discuta despre ce s-a întâmplat. Atunci ne aud și ne înțeleg.
8. Avem grijă de noi, pentru că e foarte, foarte greu să facem lucrurile de mai sus
Sport, terapie, ieșiri în oraș, pauze, copii trimiși la plimbare cu tata, lăsați peste noapte la bunici. Orice ca să avem energie și resurse emoționale să le fim aproape cu blândețe tocmai atunci când le este mai greu, când au cea mai mare nevoie de parentingul nostru.
Că e ușor să fii părintele perfect când copilul cooperează, nu?!
Perioadele de sărbători vin cu bucurii, cadouri, vizite, călătorii, mese în familie și cu prietenii. Pentru copii asta înseamnă multă stimulare și neprevăzut, o perioadă în care rutina zilnică cu care sunt obișnuiți se schimbă.
Copiii sunt mai liniștiți când au rutine bine stabilite, programul de somn potrivit pentru vârsta lor, activități previzibile. Așa că atunci când îi scoatem din ritm se poate să fie mai mârâiți, să își dorească să stea mai mult în brațele mamei și să fie nemulțumiți. Îi putem ajuta, fiind atenți la nevoile lor: nevoia de conectare, nevoia de siguranță, nevoia de somn.
1. Asigură-te că ai un copil odihnit înainte de sărbători
Articolul ”Programul optim de somn al copiilor pe vârste” te poate ajuta în ultima săptămână înainte de sărbători să ai un copil mai adaptabil la schimbările din zilele aglomerate și mai vesel când mergeți în vizită.
2. Respectă cât se poate programul de somn al copilului tău
Planifică vizitele în prima parte a zilei, când cel mic este mai odihnit sau imediat după somnul de prânz. Astfel îl poți ajuta să nu fie suprastimulat seara și să adoarmă mai ușor.
Dacă vă prinde vreun somn de zi în vizită, scoate-l afară în sistemul de purtare sau în cărucior ca să doarmă atunci când are nevoie.
3. Planifică deplasările mai lungi cu mașina pe timp de zi
Cel mai important este somnul de noapte. Planifică drumurile mai lungi cu mașina pe programul somnurilor de zi, pentru a te asigura că cel mic rămâne odihnit. Pleacă la drum cu 30 de minute înainte de ora normală de somn, asigură-te că ajungi la destinație cu 2 ore înainte de culcarea de seară, pentru ca el să aibă timp de acomodare în noua locație.
4. Alternează zilele cu vizite cu zile fără vizite: una de distracție, una de reset
Dacă se poate, planifică activitățile astfel încât copilul tău să nu fie suprastimulat zilnic, să aibă timp să se odihnească și să se conecteze cu tine.
5. Setează limite cu blândețe pentru adulți, chiar dacă poate fi incomod
Dacă se apropie ora de culcare, iar bunicii încearcă să îl distreze pe cel mic cu stimuli puternici, gâdilat, fugărit sau jucării zgomotoase, spune-le că ai nevoie de ajutorul lor să îl pregătești de somn. Le poți oferi cărți de povești, jucării de construit, puzzle-uri, ca să reduci stimularea înainte de culcare. Astfel copilul va putea adormi ușor și dimineața va fi pregătit de o nouă sesiune de joacă, fără limite.
Sunt mulți părinți care sunt puși sub presiune de către membrii familiei care nu înțeleg de ce nu poate sta copilul mai mult treaz seara. Asumă-ți rolul de părinte pentru copilul tău și explică-le ferm și blând că așa e mai bine pentru el.
6. Ai răbdare cu copilul tău
E greu să fii mic și să fii expus deodată la stimuli noi, la persoane noi care vor să te ia în brațe, la un mediu nou. Încearcă să te pui în locul copilului tău pentru a-l putea înțelege mai bine. Ia-l în altă cameră dacă vezi că nu mai colaborează și conectează-te cu el, jucați-vă puțin doar voi doi. Prin joacă el se va regla emoțional ți va fi pregătit să revină în cadrul familiei mai echilibrat.
7. Nu forța copilul să salute, să pupe și să dea îmbrățișări
Da, este important să îi învățăm normele de bună purtare, dar pe acestea le învață urmărind interacțiunile dintre adulți. Cu cât insistăm mai mult să facă lucrurile acestea pentru că ”trebuie”, cu atât vor deveni mai reticenți. Din modul în care gestionăm noi situațiile diferite (cu unchiul pe care nu l-a văzut decât o dată când era bebeluș și pe care acum la 5 ani trebuie să îl îmbrățișeze), copilul va învăța despre ce înseamnă apropierea fizică și care sunt limitele – ce trebuie să accepte și ce nu, când va fi mai mare.
8. Fii pregătit pentru crize și tantrumuri
Copilului tău îi va fi greu, oricât de mult încerci să planifici și să îi asiguri liniște și rutină. Probabil va mânca mai multe dulciuri decât de obicei, se va întâlni cu copii care îi iau jucăriile, bunicile îl vor lua în brațe la pupat chiar dacă el nu vrea, musafirii vor întârzia și va deveni obosit.
Când se întâmplă să piardă controlul, adu-ți aminte că face așa pentru că îi este greu. Nu face dintr-un motiv anume, nu pentru că este răsfățat sau răzgâiat (deși s-ar putea să auzi comentarii de felul acesta în jur). E un om mic care e copleșit de tot ceea ce simte. Nu te urca în trenul lui emoțional. Așază-te lângă el și conține-l. Fii tu calmul lui, lasă-l să scoată frustrările și primește-l în brațele tale când este pregătit să se reconecteze cu tine.
9. Bucură-te de sărbători
Tendința moștenită de la părinții și bunicii noștri este să ne stresăm cu pregătirile: curățenie, mâncare, decorațiuni, cadouri. Vrem să fie perfect și începem să ne agităm pentru asta. Copilul tău simte când ești neliniștită și nu înțelege de ce. El vede atât: ”Mami nu e bine, deci sunt în pericol, nu mă mai simt în siguranță”. Va prelua starea ta și va fi și el stresat și neliniștit.
În plus, un copil deconectat, care nu mai are atenția mamei la fel de mult, va deveni mai predispus la tantrumuri – va face ce poate ca să îți atragă atenția. Deleagă treburile casnice, comandă mâncare, roagă-i pe părinți sau pe socri să te ajute cu orice. Chiar și prietenii fără copii pot fi niște spiriduși foarte eficienți.
Ca mamă care stă mult timp singură cu copilul, sărbătorile pot fi un prilej minunat de socializare, de brațe extra care să îl țină pe bebe cât mănânci tu o supă caldă sau îți bei cafeaua înainte să se răcească. Bucură-te de bucuria celui mic, ai încredere în oamenii care vor să aibă grijă de el ca să te ajute. El va fi bine dacă și tu ești bine.
Să avem sărbători cu conectare, bună-dispoziție și somn bun!
În noaptea de sâmbătă spre duminică, 29 spre 30 octombrie 2022, ceasurile se dau înapoi cu o oră. Astfel, ora 4:00 devine ora 3:00.
Schimbarea orei ne afectează pe toți, dar mai ales pe cei mici. Ei nu gestionează atât de bine ca noi oboseala. Dacă nu și-au făcut somnul, sunt nemulțumiți o zi întreagă și orice schimbare de activitate devine un motiv de plâns.
Cum îi putem ajuta să facă mai ușor tranziția la noua oră?
Reglează programul de somn din timp
Mută orele de culcare mai târziu atât pentru somnurile de zi cât și pentru cel de noapte cu câte 15 minute la fiecare 2-3 zile.
De exemplu, în cazul unui program cu două somnuri de zi, primul la ora 9, al doilea la ora 13, iar culcarea de seară în jur de 19:00, poți urma planul de mai jos:
Copiii au nevoie de o perioadă de tranziție de la activitățile din timpul zilei către somn. Cu 30 de minute înainte de ora de culcare, asigură-i un mediu liniștit, cu lumină difuză, cântece de leagăn, conectare și calm. Astfel organismul se pregătește de somn, începe să conștientizeze oboseala, iar cel mic va adormi mai ușor.
Bebelușii și copiii se adaptează ușor când știu la ce să se aștepte, când succesiunea evenimentelor este previzibilă. Ei învață prin repetare. O rutină liniștită care se întâmplă în fiecare seară la fel, devine semnalul către creier că a venit momentul de culcare.
Ai răbdare cu el
În zilele de după schimbarea orei, mai ales în cazul copiilor care merg la creșă și grădiniță și nu au libertatea unui program decalat, pot apărea mai multe tantrumuri și mai multă mârâială. Spune-i că îl înțelegi, că știi că îi este greu și că ești la dispoziția lui ca să îl ajuți. Petrece timp de conectare în plus cu el, lasă treburile din casă să aștepte, pune telefonul pe silent și fii prezent cu adevărat.
Atunci când simți că te enervezi și îți pierzi răbdarea respiră adânc de câteva ori și spune-ți fraza de mai jos:
Copilului meu îi este mai greu decât îmi este mie.
Vestea bună este că într-o săptămână somnul se va regla și lucrurile vor intra din nou pe făgașul normal.
Discuția despre salturile mentale poate începe de la orice ”problemă” de comportament pe care nu știm cum să o interpretăm, nu mai zic de rezolvat. Bebeluș agitat, copil care deși știe să meargă singur, vrea foarte mult în brațe, somnul îi este agitat și durează mult până adoarme. Te frămânți și te întrebi oare ce se întâmplă.
Dacă ai eliminat toate cauzele medicale posibile, probabil copilul tău face un salt mental.
Ce este un salt mental?
Saltul mental este o perioadă de dezvoltare cognitivă accelerată, în care copilul tău învață lucruri noi. Creierul face asocieri noi, iar acest lucru are ca efect un sentiment de nesiguranță. Așa se explică dorința de a sta mai mult în brațe și mârâiala mai accentuată.
Felul în care vede copilul tău lumea se schimbă brusc, lucrurile nu mai sunt percepute la fel. Nu e în zona lui de confort în perioada saltului, îi este mai greu. Saltul este de fapt asimilarea și integrarea acestor schimbări din creier – transformarea lor în noua realitate și în noi abilități fantastice.
Saltul mental este diferit de puseul de creștere.
Saltul mental este despre dezvoltarea cognitivă, iar puseul de creștere despre dezvoltarea fizică a copilului. Se poate ca perioadele să se suprapună însă.
Cât durează un salt mental?
Un salt mental poate dura câteva săptămâni, dar perioada furtunoasă, cea mai intensă durează în medie 4-5 zile. Unele salturi mentale trec neobservate, altele (cum ar fi cel de 6 luni și de la 1 an) se manifestă mai puternic.
Partea bună este că după această perioadă agitată, vei începe să observi noile abilități ale copilului tău.
Când apar salturile mentale?
Salturile mentale se calculează de la data estimată a nașterii (nu de la data reală). Salturile pot apărea cu o săptămână mai devreme sau mai târziu față de tabelul de mai jos.
Salt mental
Săptămâna (de la data estimată a nașterii)
Noile achiziții
Caracterizare
Salt mental 1
Săptămâna 5
(în jur de 1l1s)
Senzații
Copilul devine mai conștient de stimulii fizici.
Salt mental 2
Săptămânile 8-9
(în jur de 2l-2l1s)
Modele
Copilul recunoaște diferite modele, folosește mai mult propriile simțuri.
Salt mental 3
Săptămâna 12
(în jur de 3l)
Tranziții fine
Începe să aibă mai mult control asupra propriului corp.
Salt mental 4
Săptămânile 15- 19
(în jur de 3l2s-4l2s)
Evenimente
Începe sa recunoască secvențe de evenimente.
Salt mental 5
Săptămânile 23-26
(în jur de 5l1s-6ls)
Relații
Începe să perceapă distanța fizică și relațiile cauză-efect.
Salt mental 6
Săptămânile 34-37
(în jur de 7l2s-8l2s)
Categorii
Copilul învață că anumite elemente pot fi grupate.
Salt mental 7
Săptămânile 42-46
(în jur de 9l2s-10l2s)
Secvențe
Învață detalii despre ordinea lucrurilor
Salt mental 8
Săptămânile 51-54
(în jur de 11l2s-12l2s)
Programe
Învață că sunt mai multe moduri de a face același lucru.
Salt mental 9
Săptămânile 60-64
(în jur de 15l-16l)
Principii
Începe să își dezvolte capacitatea de setare de obiective.
Salt mental 10
Săptămânile 71-75
(în jur de 17l3s-18l3s)
Sisteme
Înțelege diferite sisteme și începe să aibă noțiunea de sine, conștiință și decizie.
Dacă ai observat deja schimbări ale somnului în timpul salturilor mentale, trebuie să știi că este normal. Bebelușul tău care dormea bine până la 4 luni, deodată nu mai adoarme ușor și se trezește des.
Cel mai important în această perioadă este să nu formezi obiceiuri noi de somn, pe care nu ai vrea să le menții pe termen lung. Ca să fie mai ușor poți să prelungești rutina de seară dinainte de somn. În felul acesta îi ești mereu aproape și respecți programul de somn specific vârstei.
<h2id=”5″>Nu renunța la al doilea somn prea devreme
În timpul saltului mental de la un an, unii copii refuză să doarmă la unul din somnuri, iar părinții cred că este timpul pentru tranziția la un singur somn de zi. Trecerea prematură la un singur somn de zi, înainte de vârsta la care copiii sunt pregătiți pentru asta din punct de vedere al dezvoltării, produce oboseală, iar oboseala acumulată în timp se recuperează mai greu.
Încearcă să menții două somnuri de zi, chiar dacă sunt zile în care doarme o singură dată. Chiar dacă ți se pare o veșnicie, după perioada agitată, copilul va dormi din nou bine.
Cum îl pot ajuta pe copilul meu să facă mai ușor saltul mental?
Oferă-i mai multă atenție, mai multă afecțiune;
Păstrează limitele deja stabilite, ca să aibă siguranța cu care este obișnuit;
Evită schimbările mari în perioada saltului mental – lumea lui este deja dezechilibrată, devierile de la rutina zilnică pot face lucrurile mai grele pentru el.
Păstrează-ți calmul, pentru a-i oferi echilibru
Adaptează activitățile și joaca astfel încât să îi dai ocazia să exerseze abilitățile noi pe care și le dezvoltă și pentru a-l ajuta să se obișnuiască cu schimbările.
Identifică perioadele de salt mental pentru a fi pregătită pentru schimbare.
Sărbătorește saltul mental! Copilul tău crește și se transformă, învață lucruri noi și te va surprinde în curând.
Poți urmări pe calendar perioadele de schimbare ale copilului tău cu aplicația The Wonder Weeks (14.99 lei).
Iar dacă ai nevoie de ajutor pentru a înțelege somnul copilului tău mai bine, sunt aici.
Duminică, 26 martie 2023 trecem la ora de vară: ora 3:00 devine ora 4:00. Ce se întâmplă cu somnul celor mici? Trebuie să luăm măsuri ca să se adapteze la ora nouă mai ușor? Am făcut o listă cu trei cazuri posibile și un plan pentru a vă ajuta să intrați în ritm și să rămâneți odihniți.
1. Copilul tău se trezește la 5-6 dimineața
Dacă ai un copil matinal, trecerea la ora de vară te ajută. În loc să se trezească la 5:30, se va trezi la 6:30. Astfel se mută tot programul cu o oră mai târziu, inclusiv culcarea de seară, ceea ce înseamnă mai mult timp împreună seara ca familie, în cazul în care un părinte sau ambii merg la serviciu.
Ca să menții trezirea mai târzie de dimineață e important să păstrezi somnurile de zi decalate: dacă dormea la 9 și la 13 pe timp de zi (orele biologice de somn pentru programul cu două somnuri) sau la 13 la prânz (ora biologică pentru un singur somn pe zi), atunci pe ora nouă, somnurile vor fi la 10 și la 14.
Notă: copiii matinali ajung invariabil înapoi la ore mici de trezire, în timp. Dar măcar temporar, schimbarea orei te poate ajuta să te odihnești tu o oră în plus dimineață.
2. Copilul tău merge la creșă, grădiniță sau la școală
Pentru a se putea adapta mai ușor la schimbarea orei în cazul în care are un program fix de dimineață, începe din timp să îi muți ora de culcare de seară cu 15 minute mai devreme la fiecare 2-3 zile:
De exemplu, dacă ora de culcare este 19:00, mutați tot programul de somn treptat pe parcursul unei săptămâni, ca să fie mai ușoare diminețile după ce se schimbă ora. Schimbarea la culcarea de seară va fi în felul următor, dar același calcul se aplică și la somnurile de zi în această săptămână:
Luni 20 martie: culcare de seară la 18:45, cu 15 minute mai devreme
Marți 21 martie: culcare de seară la 18:45, cu 15 minute mai devreme
Miercuri 22 martie: culcare de seară la 18:30, cu 30 de minute mai devreme
Joi 23 martie: culcare de seară la 18:30, cu 30 de minute mai devreme
Vineri 24 martie: culcare de seară la 18:15, cu 45 de minute mai devreme decât în mod normal
Sâmbătă 25 martie: culcare de seară la 18:15, cu 45 de minute mai devreme decât în mod normal
Duminică 26 martie: culcare de seară la 19:00 pe ora nouă (18:00 ora veche)
Dacă nu știi sigur care este programul optim de somn pentru copilul tău, te încurajez să citești articolul de aici.
3. Poți lăsa lucrurile să se regleze de la sine
Atâta timp cât copilul tău este odihnit, este ușor să îți dai seama când are nevoie de somn. Urmărește semnele de oboseală și pune-l la somn înainte să devină mârâit. Da, s-ar putea să fie dificil câteva zile să îl trezești dimineața ca să ajungeți la grădiniță sau la școală, dar cu siguranță din prima seară va avea nevoie să se culce mai devreme și astfel se va adapta în maxim o săptămână la ora nouă.
Dacă nu îți poți da seama când copilul tău este obosit, pare că nu îi e somn niciodată, se poate ca somnul lui să nu fie unul odihnitor, iar el să ajungă suprastimulat tocmai din cauza oboselii. Dacă ai nevoie de ajutor în identificarea problemelor de somn, contactează-mă pentru a programa o consultație.
Să ne bucurăm de mai mult soare și mai multă lumină!
Ca mamă îți cunoști cel mai bine copilul. Simți când ceva nu este în regulă cu el. Dincolo de tot ce citești dar și de sfaturile celor din jur, e important să ai încredere în instinctul tău. Chiar și atunci când e vorba de somnul lui.. Crezi că se odihnește bine?
Știu din proprie experiență cum este să tragi de tine ca să reziști încă o zi, încă o noapte cu somn întrerupt și încercări repetate de a-ți readormi puiul. Dar el cum face față? Cum este în timpul zilei?
Dacă este foarte energic, nu are stare și își manifestă foarte vocal bucuria sau nemulțumirile ar putea fi obosit. Asta pentru că ei nu fac bine față oboselii, iar acest lucru le poate afecta calitatea vieții și chiar creșterea.
Cum îți poți da seama când copilul tău este obosit?
adoarme foarte greu, atât la somnurile din timpul zilei, cât și seara;
se trezește des în timpul nopții;
somnurile de zi sunt fragmentate sau scurte;
se trezește mai mult supărat decât vesel;
este agitat și mârâit în timpul zilei;
se supără ușor;
vrea foarte mult în brațe.
Dacă îl regăsești în cel puțin două din punctele de mai sus, atunci probabil copilul tău nu a dormit suficient în ultima vreme și a acumulat oboseală. Organismul lui, în plină dezvoltare, nu mai are resurse pentru a face față activităților zilnice și este în stare de alertă.
Care sunt efectele pe termen lung ale oboselii?
Oboseala acumulată în timp (în săptămâni sau chiar luni de zile), are efecte negative pe termen lung. De ce? Pentru că în somn, organismul se reface și se reglează, iar creierul asimilează informațiile noi și le transformă în cunoștințe și abilități. Hormonul de creștere se secretă tot în timp ce copiii dorm, în prima parte a nopții (între 8 și 12).
Un somn nesănătos, adică insuficient și întrerupt, duce în timp la:
capacitate redusă de concentrare;
scăderea poftei de mâncare (anemie) sau din contră, creșterea apetitului (obezitate);
imunitate scăzută;
întârzieri în dezvoltare (copiii nu mai “fac” la timp lucrurile specifice vârstei lor);
dezechilibru emoțional – tantrumuri dese și intense, schimbări bruște de stare.
Atunci când organismul lor este ocupat sa facă față oboselii, copiii nu mai au resurse sa crească, să învețe și să se dezvolte în ritmul lor natural.
Cum îl poți ajuta pe copilul tău să se odihnească?
În primul rând, asigură-te că are un program de somn potrivit pentru vârsta lui. Somnul la alte ore decât orele biologice, naturale ale organismului este ”junk sleep” – ei dorm, dar somnul lor nu este suficient de odihnitor.
Expune-l la lumină naturală și activități prin care să își consume energia între somnuri.
Limitează timpul petrecut în fața ecranelor.
Închide televizorul, chiar dacă cel mic nu se uită la el. Lumina albastră inhibă producția de melatonină – hormonul somnului, care ne ajută să dormim bine.
Formează-i o rutină de seară, un ritual care să îl ajute să se relaxeze și să se liniștească. Astfel îl ajuți să adoarmă mai ușor și să doarmă mai bine.
Învață-l să adoarmă singur, ca somnul lui să nu depindă de tine. Dacă îl adormi tu seara de exemplu, va avea nevoie de tine și pe timpul nopții ca să își continue somnul.
Fii consecvent cu orice schimbare pe care vrei să o faci. Pentru a schimba un obicei creierul are nevoie de 3 săptămâni de repetiții zilnice.
Când un copil obosit începe să se odihnească, se va echilibra pe toate planurile: se va trezi binedispus, va începe să mânânce mai bine, va avea răbdare să se joace, va colabora mult mai ușor și va merge la culcare liniștit, poate chiar de bună voie (aproape în fiecare zi 🙂 ).
Dacă nu știi de unde să începi, contactează-mă ca să definim împreună un plan de somn personalizat pentru nevoile copilului tău. Ca mamă care a trecut prin multe nopți nedormite, ajunsă în pragul de depresiei din cauza oboselii, te înțeleg și sunt aici să te ajut.
Când încep copiii să facă primii pași îi încurajăm, ne îndepărtăm puțin și le dăm spațiu să exerseze, să pășească ei singuri. Dacă se întâmplă să cadă, îi ridicăm și o luăm de la capăt. (mai mult…)
